~KillTheThrill

m-am trezit , sau cel putin asa am impresia .
imi simt inima la locul ei, cred , acela fiind … particica din corpul meu care o poate cuprinde in spatiu si timp … care o poate presa in asa fel incat sa stea in loc si sa nu fuga iar de mine … dar totusi … sa o lase sa se balanseze lejer intre aburii calzi ai sufletului meu …
am dormit prea mult .
imi simt ochii cum casca somnorosi dimineatza zilei de ieri .
mi sa spus ca traiesc prea mult din amintiri si ca ar trebuii sa ma opresc . daca este asa … atunci … in ce zii suntem ? cate secunde mai sunt pana la absolut ? vreau sa stiu , as relua totul de unde am ramas …
timpul nu sa oprit in loc … desii erau zile … ani la rand … cand am mers pas la pas … pe aleile ce duc inainte , numai si numai inainte .
mi sa spus ca “inapoi” nu mai exista … dar ca aleile se repeta . deci nu imi va fii dor .

am stat pe loc . el de ce nu a stat cu mine . mergeam pas la pas si el a continuat tot inainte .
astept , altzi pasi cu un alt ritm …
straini. straini sunt toti pentru mine acum.
desii acelasi parc , alte frunze contorsionate ce au ramas asa strivite de pasii care au trecut agale p’aici … alt miros aruncat in aer, ca sa fie … alte anotimpuri … vin si pleaca .

cerul este tot acolo ? ce culoare ? zii repede … ce culoare ??
Te intreb … cerul este oare la fel de aproape ca ieri ??
si daca nu … il aducem noi mai aproape … ?? ma ajuti ? nu ??
nuu !!
stai … nu !!
nu inchide ochii … nu visa !! nu !
eu acum m-am trezit .

te-am pierdut .
vei deschide ochii in vis si cerul va fii exact acolo unde vrei tu sa fie .
nu ai sa mai vii ... nu ai sa te mai trezesti .
o sa ma visezi alaturi … si defapt eu voi fii departe.
acum , sunt prea constienta ca sa mai stau in loc … sa te astept , sa iti contemplez trezirea .
vad ca zambesti … te-ai trezit in somn si ai vazut orizontul mai clar ca niciodata .
minunata este lumea , acum .
dragul meu … ce as vrea sa iti pot spune ca te amagesti …
ca atunci cand te vei trezii primii pasi vor fii ca ai unui copil mic si nevolnic .
greu ai sa iti mai revii .
deschidetzi ochii acum in aerul rece al realitatii si voi fii aici … te iau de mana si vom fugii … iti voi indrepta privirea inspre soare iar razele lui tarzii iti vor orbii visul … il vor mutila … ceata … ceata va fii in mintea ta .

dormi . acum . tu .
pot citii in ochii mei … ce se reflecta in cer … in tot ce a insemnat viitor , vreodata pentru mine .
subconstientul meu stie ca nu iti e pofta de somn ci sete de vise .
acum aud cum inimata isi scade pulsul … ochii ti se misca frenetic sub pleoape .
esti atat de departe . iar prea curand nu vei mai fii aici .

am plecat .

si daca ma va lovii vreodata un dor inexplicabil … stii prea bine ca ma voi uita inapoi , sa caut din priviri mirosul de tei …

dar nu voi avea timp ,
sa asez culorile aramii pe alei …
sa scutur cu gandul copacii si sa fac sa fie toamna iar …
sa ridic amintirile de pe bancile ruginite si sa le fac sa imi zambeasca ora diminetzii tarzii in care m-am trezit …
nu voi avea timp sa readuc frunzele pe care le-am calcat , sub forma de carare , din toate coltzurile unde au fost alugate de aiderea rece a uitarii .

mult prea tarziu … caci deja ,
aud vocea macabra a inimii … imi va soptii iar … “inapoi” nu mai exista …
iar eu … eu … pierduta in fericirea ca o simt iar cum pulseaza agitata in mine … voi incerca sa o impac , sa o fac sa inteleaga … nu mai are rost sa fuga de mine iar … nu am sa o mai ranesc visand atat de bizar !

ii voi spune … ca poate , dor , imi e …

dor de ceva ce nu sa intamplat inca .